Far or away ?

"It's not hard to be far, it's hard to be away. " Alexandru Iagar.


Yes I know !  I just quoted myself it's kinda self-centered, but I'm trying to make a point. so please when you judge and i know you will, don't be so harsh. I've been away for a long time but the distances is nothing when you think about it is that you are away you are not there. Doesn't really matter how far away you are if u aren't there when it counts. You know. And I fell that in the past years i have been away too long. And I started to deal better with this, but i also enjoyed this far far away places i have been. I mean you get to go to this amazing places and you stand in front of them astonished and the only thing passing your mind at that time is : " i wish that my friends could be here with me , or my sister or .... " you know what i mean.
This past days i found out I'm abut to go again but this time apparently i have followers which is cool means i get to do things with my friends and it will not be so freaking hard anymore. But i still leave home and i will miss my moms. And the thing that hunts me every time is that I'm away and she will have no shoulder to lean anymore. But i learned, and know I'm better at dealing with this but still every time when is around the time to leave again i go in to this state of mind that makes me sad that I am leaving and with this i still don't know how to deal with...

The hardest thing I have done is to leave ! 

Shuffle de ideii si opinii

Am ajuns sa alerg si in jurul lumii si m-am intors de unde am plecat 8 biti pe un servar si niste cuvinte desarte . Mestacate incet de mintea mea bolnava si aaruncate afara alandala pe un blog pe care nu il citeste nimeni. Am avut in seara asta parte sa stua la o bere cu 6 fete frumoase si inca un tip care nu zicea nimica. Si am povestit si noi asa ca o gasca vesela, uni mai putin alti mai mult, iar alti ... deloc . Si am mai cunoscut alte persoane. Si povestind asa cum fetele despre experientele mele si ale lor in lumea de zi cu zi am realizat ca orice as face nu pot sa stau pe loc. Nu ma lasa firea mea sa ma opresc , si m-am gandit ce pot sa fac si am realizat ca nu pot sa fac nimic. Am cateodata impresia, ca alerg de ceva, si nu ma mai pot opri. Si stau de multe ori si ma intreb de ce fac ce fac si nu pot sa gasesc un raspuns . Nu ajung la nici un fel de concluzie. Nu inteleg de ce tot fug, de cine de ce . Si atunci am venit cu teoria 2 poate nu fug poate caut ceva., si a rezonat mai bine. Intradevar caut ceva dar nu pot sa constientizez ce caut si pe zi ce trece lucrul asta ma ingrijoreaza tot mai mult. Pentru ca am impresia ca caut un absolut pe care nu am sa il gasesc nici odata pentru ca nu exista absoluturi in lumea asta. Stau si ma uit in jurul meu si vad numai persoane dezorientate care nu stiu ce sa faca mai departe, persoane descurajate care si daca au o sansa sa faca ceva nu profita din frica ca daca dau gresi vor cadea si mai jos. Si mai si persoane care s-au impacat cu actualul statut sau sa plafonat la cel pe care il aveau acum ceva timp si staioneaza acolo pierduti parca intr-o gaura neagra si nu vor sa mearga mai departe. Ma intristeaza foarte tare sa ma uit la ei si sa imi dau seama ca multi din oameni astia sunt prietenei mei toti cu garda jos descurajati sau plafonati nu stiu ce sa mai faca si prefera sa se inchida si sa nu mai faca nimica. Prea multa lumea arunca prosopul atat de repede si prefera sa pleca capul si sa nu se uite ce se intampla sa zica ca le-a ajuns. Pe undeva ii inteleg dar pe de alta pare sunt intr-un deacord total cu ceea ce fac si orice as zice e gresit din start si mi se pare ca si cei care au mai ramas cu mintea dechisa incep incet incet sa se inchida si/sau sa se plafoneze lucru care ma intristeaza. Am plecat prima oara de acasa acum 2 ani imediat si am lasat o gasca tanara voioasa si distrata ca sa ma intorc la un grup dezbinat cu probleme si cu intrigi. Ma gandesc cateodata daca sunt eu cel care sa schimbat mai mult sau daca si ei au trecut prin evenimente majore care le-a schimbat dealungul timpului felul de a gandi sau in cazul unora felul de nu a mai gandi.

Si cand vad lucrurile astea in jurul meu ma descurajez total si imi vine si mie cateodata sa arunc prosopul. Tind sa cred ca inca sunt puternic si mai pot face ceva sa schimb viitorul in mai bine macar pentru mine si daca am putere si pentru cei din jurul meu dar pe zi ce trece liniile se incetoseaza si mai mult si se pierd din vedere lucururile care cu adevarat conteaza acum . Prefer si eu sa fug din nou si caut altceva.

Poate caut fericirea sau poate fug de tristete , poate caut dragostea sua poate fug de dezamagire, poate caut consolare sau fug de depresie nu pot inca sa imi dau seama stiu doar ca incerc sa o iau din loc mai repede sa nu innebunesc treptat si sistematic pana la os .

Cineva mi-a promis odata ca vor veni si vremuri mai bune ca lucruriile se vor schimba , ma rugat sa am incredere ca totul va fi bine si ca anumite lucruri timpul le va vindeca. Dar pe zi ce trece raniile se fac mai adnaci intrigiile mai ambigue, iar deznodamantul nu mai apare. Cursul normal al lucrurilor ia o natura tot mai viejlioasa si mai innourata, iar eu vreau sa vad soarele din nou .

In melancolia trista a cuvintelor pe care sunt convins ca le insir aici de nebun, fara o noima lizibila. Incep sa cred ca-s ipohondru sau chiar bipolar (din 2 una). Dar saracasmul personal nu ma mai amuza de mult timp iar cei din jur percep sarcasmul orientat, ca o rautate suprema sau ca o replica agresiva din partea unui combatanta . Toata lumea vrea sa aibe dreptate si toti plafonati s-au desteptat de la 3 fire de iarba pierdute in alte 3 de tutun, si spun ca deh jah jah life sau dupa caz Gansta life. Toti mai nou in Romania vor sa fie Rasta ca e la moda, dar nimeni nu pune mana pe o carte sa vada defapt cum sta treaba sau macar pe un google ca e mai modern, e usor sa zici ca toti sunt impotriva ta atunci cand vrei sa salvezi putina integritate ramas in jumatatiile de ora cand te mai vede lumea la fata cu creieri limpezi. Si atunci da imi vine si mie sa atunc prosopul si sa renunt la multe persoane din jurul meu pe care odata credeam ca le cunosc iar acum sau remodelat. Frustrarea din jurul meu atinge cote ingrijoratoare si ma face sa imi dau seama ca locul meu nu se mai afla aici si atunci o iau din loc si fug . Fug de 2 ani imediat si nu imi dau seama cand trebe sa ma opresc pentru ca , am momente cand cu adevarat fug, iar late dati am momente cand caut, dar nici odata nu gasesc ceea ce vreau, si cel mai probabil asta denota o situatie in care subconstientul meu nu stie ce vrea iar eu constintizez ca trebe sa ma misc incontinuu din ce in e mai repede si tot timpul in alt loc.

Cred ca daca am sa continui sa fug am sa ajung sa fiu un neadaptat social care tinde spre dreptatea absoluta fara sa aibe habar cum ar arata ea.

Facand o pauza si citind din urma am realizat ca am sarit de la o idee la alta fara a concretiza nici una din ele, dar realizand ca am o constanta in tot ceea ce fac pe care trebuie sa o pastrez , sa alerg din nou in jurul lumii poate de data asta am sa caut mai atent si am sa vad mai multe lucruri in jurul meu care ma fac sa ma simt satisfacut decat cele care nu .

Dwight D. Eisenhower -
- In preparing for battle I have always found that plans are useless, but planning is indispensable.

Sometimes ...

Sometimes ....

Cum ar fi ... ?

Stau cateodata si ma intreb cum ar fi sa ma fi nascut mai devreme . Si prin mai devreme vreau sa zic acum 100 ani mai devreme, acum 200 de ani mai devreme .

Spre exemplu cum ar fi sa ma fi nascut pe vremea lui Louis Armstrong , si sa fi stat intr-un bar cu el sa cante eu sa savurez un pahar de whiskey rece. Cum ar fi sa ma fi nascut pe vremea lui Shakespear sa vad dragostea prin ochii lui dementi sa simt romantismult vremii sa vad cum e sa iubesti pana la moarte, sau sa fi trait pe vremea lui Dickens, pe vremea lui Einstein.

Cum ar fi fost sa stau la o cafea cu Einstein si el sa imi zica despre teoria relativitati si eu sa ii zic despre dezinteresul meu total fata dea ea in zilele noastre. Cum ar fi fost sa stau cu Otto Diesel de vorba la o bere si sa ii zic multumesc frate datorita tie astazi avem mashii ce pe vremea voastra erau avione .

Cum ar fi sa stau in camera cu cei de la Aerosmith cand compun CRY. Un prieten de-al meu se gandea cum ar fi sa fie el primul om care a sarit de la 10.000 m altitudine. Da cum ar fi . ?

Imaginatia din ziua de astazi si internetul ne poate duce unde vrem , dar cum ar fi sa simtim tot ce au simtit oameni acestia cand au facut aceste lucruri marete. Sa simti fiecare bucati din entuziasmul, adrenalina, dorinta de a castigat de a invinge a ramane in istorie.

Oare ce simti in momentul in care sti ca tu ai facut un lucru neinsemnat pentru tine dar datorita lui vei ramane vesnic in istorie. Sau oare cum e sa vezi peste ani si ani nerecunostinta asupra lucrurilor pe care alti azi le iau de meritate dar nu de mult erau vise ? Oare de ce nu exista un pic de cultura si bun simt in fiecare dintre noi. De ce trebe sa fim oameni si sa preluam in totdeauna raul prima oara si dupaia lucrurile bune. Omoram alti oameni pentru lucruri de nimic, dar tot timpul spunem ca o facem pentru binele colectiv oricare ar fi acela. De ce nu putem fi buni inainte sa fim rai, de ce nu putem iubi inainte sa uram, de ce dispretuim in loc sa respectam.

Ma intreba cineva nu de mult daca m-am schimbat mult, dupa ce a ajuns si m-a vazut a zis ca am ramas la fel cum eram acum 7 ani.

NU m-am schimbat mult am invatat ca inainte sa zic ca nu imi place trebuie sa gust, am invatat ca inainte sa urasc trebuie sa iubesc, am invatat sa intorc celalalt obraz si am invatat sa zic scuza-ma chiar daca nu sunt eu devina. Am invatat ca in viata nimic nu este pentru totdeauna si ca nimic nu vine de la sine si de cele mai multe ori si pentru cele mai mici libertati de acum cineva a facut un sacrificiu inversproportional pentru ca eu sa pot sa ma bucur de ea.

Multumesc tuturor celor care mi-au permis sa am acest lifestyle pe care eu il am. Multumesc tuturor care au fost alaturi de mine si m-au invatat sa deschid ochii si sa privesc lucrurile din alte perspective.

I am the master of my fate / I am the captain of my soul

(Invictus)

Andreyutza , Alien , Ella , MULTUMESC !

Later edit : Thank you all you out there who have been a small or big part of my life !

A Morning Tale - The late night encounters ....

It has been 1 year and all was gone demons were banished George was a freeman. He did good for himself. He finally became and emotional freeman without baggage and pain. He laid off the habits and made some friends he toured Europe now.
It's 3 in the morning and he's looking down the window in the streets of Amsterdam, smiles, drags the shades and lies down in bed stairing at the crack in the ceiling.
He hears a knock's in the door he awakes and goes to the door, and opens it. Looking at him long and smiling there is Kate.
"Hy George. How's the life treating you ?"
George couldn't believe his eyes. It's the same Kate a year back from John's pub.
"Goodd .... " He mumbles astonished by the unexpected appearance.
"So what am I that good looking and cant remember me or u just can't believe your eyes? Let me give u a hint your eyes are good so you can believe them. That figured out then it;s just me ... God Damn I am that good looking! "
"Now it's ... just ... " more rumbling from George.
"Ok dude u gotta stop this mumbling thing your doing, dosen't fits u ! Are you going to invite me in ? "
" Yes of course. Come on in! Sorry I'm just amazed didn't expect to see ... well you here. "
"Why can't a girl travel? Or sing outside her comfort zone? Or did u think you are the only one who made it big ? Selfish of you if u did ! And i might add is not in your style ... selfish . "
"Yes ... No ... i'm still making it out. Just woke up and saw u there knocking on my door it seemed so random yet so ... "
" Not random ? Yes when i heard u made a tour in Europe i took a little spring brake vacation and took a flight out here see how you are doing. Since John's where u where a ship wreck u came a long way. Get it that u left your demons at home? Or is the real good Amsterdam weed that makes so relaxed and at peace with yourself ?"
" No, no weed , i just exorcised the demons had a little 3 way with a priest and the demon , all well now. Happy and kicking well ... maybe singing is more appropriate."
Kate smiles enters the hotel room goes to the minibar and fixes herself a little drink. Opening the fully stocked bar. She is a bit astonished to see that no drink is touched. Takes out a few bottles mixes some in 2 glasses and gives one to George.
"Drink some is good ! My new favorite ... Long Island , extra dirty ."
"Extra dirty ... ? "
" Yeah just a fancy way of saying extra vodka in it ! "
George sips from the glass and twitches his all faces:
"Extra kicker i see ... " put's the glass down on the table and making a few steps towards Kate he couldn't stop asking himself why is she here.
"So i bet you wonder why I'm here. "
"What are u a mind reader now ... "
" No. But I'm just good a reading you. And seeing as u have a habit bruting over simple questions I thought spearing you the extra brain damage. "
"So why are you here? "
"Not so fast Georgi not so fast... drinks first !"
She looked at him and put a evil smile on her face. George gulped from the drink and looked down then searched for the couch. He felt old days , he felt the clouds gathering , and bad weather coming.

She said ... and ...

... words on her lips ,
beginning to slip
she's losing her grip
on herself ...

another one

Every man is born as many man, but it dies as a single one .